Manifest

Ai vostri mi-au calcat pamintul
Cu doua secole inapoi.
Dar n-au putut sa-mi fure gindul,
Facindu-ma la fel ca voi.

Ai vostri m-au scuipat pe fata
Si in picioare m-au calcat.
Fiindca mult le-a fost prea greata
De ceea sfint ce am aparat.

Ai vostri mi-au furat si graiul,
Un nimb al tarii mele sfint,
L-au presarat cu tot amarul
Bagindu-mi neamul in mormint.

Ai vostri mi-au rapit trecutul
Si acum nu stiu cine sunt.
Facind din frate, necuratul
Ca sa se dusmaneasca crunt.

Ai vostri au venit cu tancuri
Ce stau acum pe postamente
Buneii mei vrasind lacrimi,
Ridicau avoastre monumente.

Ai vostri au ars biserici multe
Si preoti sute au ucis.
Dar cit vom sta cu Domnu in suflet,
Sa stiti, ca inca n-ati invins!

Ai vostri casa mi-au porcit
Crezinduse in ea stapini,
Acum, deci timpul a venit!
Cind ve-ti calca pe ai vostri spini.

Ai vostri nu stiau ca neamul
Ce sta smerit cu capul jos,
Nu-si va rabda prea mult dusmanul
Ce-i ca un ciine nemilos.

Ai vostri au crezut ca nimeni
Nu-i va invinge niciodata.
Dar uite-i, tremura paginii!
Cind vad o tara rasculata.

Si daca vreti sa stam in pace,
Si daca vreti sa nu plecati,
De douazeci de ani incoace
Cuvitul nostru nu incalcati.

Apusul

Rasare un nou apus
Incet privesc in geam.
Cred ca ceva mai am,
Regret ca nu ti-am spus.

Invat din nou sa simt,
Incep sa traesc din nou
Trecutul din cavou,
Nu-l vreau, nu pot sa mint.

Din neguri, din trecut
Doar umbre au ramas.
Tot flacara mi-a ars,
Ce-n suflet am avut.

De ce tu ai zimbit?
Iubirii fara rost.
Sau poate nici n-a fost?
Sau poate m-ai mintit?

Rasare un nou apus
Incet privesc in geam.
De spus nimic nu am
Tu totul mi-ai rapus.

Nu plinge..

Chear daca necazul ca negura vine,
Chear daca nu crezi nici in rau, nici in bine
Chear daca o rana te poate invinge
Te rog, fii puternic, nu plinge.

Cind crezi ca doar moartea iti va face dreptate,
Cind stii ca nu scapi de singuratate,
Cind ochii ai tai vad doar pete de singe
Te rog, fii puternic, nu plinge.

Si daca cazut in genunchi ti-este bine
Si daca dai neamul intreg de rusine
Si daca nu vreai sa vezi cu focuri cum ninge
Te rog, fii puternic, nu plinge.

Atunci cind inima-ti arde in foc,
Cind viata intreaga iti pare un joc
Atunci cind iubita a ta te respinge
Te rog, fii puternic, nu plinge.

Iar daca nu stii de tine sa asculti
Iar daca nu ai pentru ce sa mai lupti
Iar daca ca ramura sub vinturi te fringi
Acum, te inteleg, de ce plingi.

Lupta noastra

In calea noastra
Va bagati intruna
Straini cu masca
Ce vroiau doar una.

Popor fara de tara
Niste hapsini ciocoi
Speranta ne-o omoara
Si-o inneaca in razboi

Veniti ca o urgie
Ai gloantelor fierbinti
Voi nu aveti patrie,
Voi nu aveti parinti.

Cum nu va pasa voua,
Vom fi ori nu vom fi?
Ati vrut o prada noua
Iar noi ne-om inpotrivi.

Desteapta-te natiune!
Si lupta cit mai poti
Ei nu te vor supune
Tu vei avea nepoti.

Suntem un brat de fier
Lovind in oastea voastra
Ca fulgerul pe cer
Asa e lupta noastra.

Pe aripi de inger

Traesc, dar nu simt nici durere, nici frica
Sunt singurul inger al tau pazitor.
Dorinta e mare, in firea cea mica
Din zeu poate face un om muritor.

Iar dragostea pura, lipsita de patimi,
Cu care din zare spre tine eu vin
Invinge moartea si chipul cerindu-mi
Din om poate face un suflet divin.

Acum voi primi destinul cel groaznic
Cu pieptul de foc si fara sa singer,
Spre ochii ai tai si zimbetul magic
Eu zbor printre veacuri, pe aripi de inger.

Inger sau Demon

Resping absurditatea acestei lumi
Ma lupt cu propria mea constiinta.
Rezist in fata multora minciuni
Vreau doar sa apar propria-mi credinta.

Nu am puteri, nici prea multa vointa
Dar vad cum se distruge aceasta lume
Traesc o data, ca si orsice fiinta,
Sunt doar un om si am un singur nume.

Nu sunt rebel, dar lupt pentru dreptate
Nu sunt trufas, dar ma retrag mereu.
Nu sunt un zeu, dar vreau eternitate.
Durerea s-o suport devine si mai greu.

Edemul m-a respins, ca paminten comun.
Am indurat prea mult suspin si jale
Trecind peste milenii ma razbun,
Caci demonul m-a dus, pe aripile sale.

Eu am simtit cum moare Universul
Calatorind pe aripile lui.
Si blestemat am fost mereu ca dinsul
Am incercat sa schimb destinul omului.

Cind stau la o cafea sau o tigara,
Tot ma gindesc, cine acum eu sunt?
Inger sau demon pe aceasta Tera
Caci om deja, am fost prea mult.

Voi nu ne cotropiti

Voi nu sunteti urmasii Romei
Si nu sunteti aici stapini
Dar ati calcat pamintul mamei,
Sunteti o oaste de pagini.

Voi n-ati stiut ce e durere,
Cind peste noi v-ati napustit.
Si n-ati trecut prin chinuri grele,
Cind alt pamint ati stapinit.

Caci noi avem trecut de glorii
Pe care voi nu-l respectati.
Si iar trecind peste istorii,
Voi in picioare ne calcati.

Si peste aceasta tara mica
Voi daca iar va napustiti,
Noi v-a invingem fara frica
Pe noi voi nu ne cotropiti.