Manifest

Ai vostri mi-au calcat pamintul
Cu doua secole inapoi.
Dar n-au putut sa-mi fure gindul,
Facindu-ma la fel ca voi.

Ai vostri m-au scuipat pe fata
Si in picioare m-au calcat.
Fiindca mult le-a fost prea greata
De ceea sfint ce am aparat.

Ai vostri mi-au furat si graiul,
Un nimb al tarii mele sfint,
L-au presarat cu tot amarul
Bagindu-mi neamul in mormint.

Ai vostri mi-au rapit trecutul
Si acum nu stiu cine sunt.
Facind din frate, necuratul
Ca sa se dusmaneasca crunt.

Ai vostri au venit cu tancuri
Ce stau acum pe postamente
Buneii mei vrasind lacrimi,
Ridicau avoastre monumente.

Ai vostri au ars biserici multe
Si preoti sute au ucis.
Dar cit vom sta cu Domnu in suflet,
Sa stiti, ca inca n-ati invins!

Ai vostri casa mi-au porcit
Crezinduse in ea stapini,
Acum, deci timpul a venit!
Cind ve-ti calca pe ai vostri spini.

Ai vostri nu stiau ca neamul
Ce sta smerit cu capul jos,
Nu-si va rabda prea mult dusmanul
Ce-i ca un ciine nemilos.

Ai vostri au crezut ca nimeni
Nu-i va invinge niciodata.
Dar uite-i, tremura paginii!
Cind vad o tara rasculata.

Si daca vreti sa stam in pace,
Si daca vreti sa nu plecati,
De douazeci de ani incoace
Cuvitul nostru nu incalcati.

Apusul

Rasare un nou apus
Incet privesc in geam.
Cred ca ceva mai am,
Regret ca nu ti-am spus.

Invat din nou sa simt,
Incep sa traesc din nou
Trecutul din cavou,
Nu-l vreau, nu pot sa mint.

Din neguri, din trecut
Doar umbre au ramas.
Tot flacara mi-a ars,
Ce-n suflet am avut.

De ce tu ai zimbit?
Iubirii fara rost.
Sau poate nici n-a fost?
Sau poate m-ai mintit?

Rasare un nou apus
Incet privesc in geam.
De spus nimic nu am
Tu totul mi-ai rapus.