Resping absurditatea acestei lumi
Ma lupt cu propria mea constiinta.
Rezist in fata multora minciuni
Vreau doar sa apar propria-mi credinta.
Nu am puteri, nici prea multa vointa
Dar vad cum se distruge aceasta lume
Traesc o data, ca si orsice fiinta,
Sunt doar un om si am un singur nume.
Nu sunt rebel, dar lupt pentru dreptate
Nu sunt trufas, dar ma retrag mereu.
Nu sunt un zeu, dar vreau eternitate.
Durerea s-o suport devine si mai greu.
Edemul m-a respins, ca paminten comun.
Am indurat prea mult suspin si jale
Trecind peste milenii ma razbun,
Caci demonul m-a dus, pe aripile sale.
Eu am simtit cum moare Universul
Calatorind pe aripile lui.
Si blestemat am fost mereu ca dinsul
Am incercat sa schimb destinul omului.
Cind stau la o cafea sau o tigara,
Tot ma gindesc, cine acum eu sunt?
Inger sau demon pe aceasta Tera
Caci om deja, am fost prea mult.
joi, 5 mai 2011
miercuri, 4 mai 2011
Voi nu ne cotropiti
Voi nu sunteti urmasii Romei
Si nu sunteti aici stapini
Dar ati calcat pamintul mamei,
Sunteti o oaste de pagini.
Voi n-ati stiut ce e durere,
Cind peste noi v-ati napustit.
Si n-ati trecut prin chinuri grele,
Cind alt pamint ati stapinit.
Caci noi avem trecut de glorii
Pe care voi nu-l respectati.
Si iar trecind peste istorii,
Voi in picioare ne calcati.
Si peste aceasta tara mica
Voi daca iar va napustiti,
Noi v-a invingem fara frica
Pe noi voi nu ne cotropiti.
Si nu sunteti aici stapini
Dar ati calcat pamintul mamei,
Sunteti o oaste de pagini.
Voi n-ati stiut ce e durere,
Cind peste noi v-ati napustit.
Si n-ati trecut prin chinuri grele,
Cind alt pamint ati stapinit.
Caci noi avem trecut de glorii
Pe care voi nu-l respectati.
Si iar trecind peste istorii,
Voi in picioare ne calcati.
Si peste aceasta tara mica
Voi daca iar va napustiti,
Noi v-a invingem fara frica
Pe noi voi nu ne cotropiti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)